Biserica Sfântului Mormânt, cunoscută și drept Biserica Sfintei Învieri, este situată între vechile ziduri ale orașului Ierusalim. Această biserică este cel mai important loc de pelerinaj al lumii creștine, de-a lungul secolelor fiind disputată de către creștini, păgâni și musulmani. Se crede că locul în care a avut loc răstignirea lui Iisus Hristos a fost identificat în anul 325, de către împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare. De asemenea, într-o grotă din apropiere s-ar fi găsit relicve din crucea lui Iisus Hristos. Astfel, în anul 326 Constantin cel Mare a ordonat zidirea unei biserici pe acest loc sfânt. În anul 614, Biserica Sfântului Mormânt a fost arsă de către persani, urmând a fi reconstruită de către patriarhul Modestus. Biserica nu avea să se bucure de o perioadă îndelungată de liniște, deoarece în anul 1009 a fost distrusă de califul Al-Hakim bi-Amr Allah. Biserica a fost reclădită între anii 1042-1048, urmând ca în secolul al XII-lea, în timpul cruciaților să treacă printr-o reconstrucție generală. Cruciații au fost cei care au descoperit pe teritoriul orașului Ierusalim trei locuri sfinte și anume: Golgota, Mormântul în care Iisus Hristos a petrecut cele trei zile până la Înviere și Biserica Descoperirii Crucii. La dorița reginei Melisanda, soția lui Foulques de Anjou, toate cele trei locuri au fost incluse în cadrul unui singur complex religios.
Noul lăcaș de cult era inaugurat la 15 iulie 1149, când se împlineau 58 de ani de la cucerirea Ierusalimului de către catolici. În anul 1246, doar două familii au primit dreptul de a deține cheile lăcașului de cult. Această tradiție se păstrează până astăzi. Biserica Sfântului Mormânt a fost renovată în mod constant. Ultima reconstrucție datează din anul 1810, după ce în dimineața zilei de 10 septembrie 1808, lăcașul de cult fusese mistruit de flăcări. Cele mai grav afectate au fost camerele din galeria armeană, însă capela Sfintei Elena, capela Descoperirii Crucii și Biserica Latină au rămas intacte. Numeroase stricăciuni a produs și cutremurul din anul 1927. Astfel, în anul 1959, prin acordul dintre Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Armeană, s-au început lucrările de reconsolidare, care au fost finalizate 15 ani mai târziu.
Inițial se credea că Biserica Sfântului Mormânt adăpostește dealul Golgota, pe care a fost crucificat Hristos, precum și mormântul Mântuitorului. De-a lungul timpului Bisericii Sfântului Mormânt i-au fost adăugate valențe religioase noi. Astfel, devenea centrul lumii, locul în care Avraam a vrut să-l sacrifice pe Isaac, timp în care o curte din apropierea bisericii devenea locul în care Iisus i-a alungat pe comercianții din templu.
Primele pelerinaje la Biserica Sfântului Mormânt au avut loc pe durata secolului al IV-lea, astăzi biserica atrăgea sute de mii de pelerini creștini. În prezent biserica este sediul Patriarhiei Ortodoxe Grecești la Ierusalim. Cu toate acestea, lăcașul de cult este condus de mai multe confesiuni creștine și instituții laice. Aici se desfășoară slujbe ale confesiunii ortodoxe și romano-catolice.
